Descoperirea surprinzatoare de la mina Kaiseroda a atras dupa sine vizita comandantului suprem al Fortelor Aliate, Dwight Eisenhower, si a patru dintre generalii sai, printre care si George Patton. Impulsivul ofiter, amintindu-si de momentul cand a zarit pentru prima oara nepretuitele picturi in ulei, scria: „Cele pe care le-am vazut valorau> dupa parerea mea, 2,50 dolari si erau de genul pe care il gasesti prin barurile din America." AItii au avut insa o perspectiva diferita, caci colectia includea capodopere de Renoir, Tizian, Rafael, Rembrandt, Durer, Van Dyck si Manet (sus). Dar chiar si aceste repere artistice erau puse in umbra de cea mai valoroasa opera din patrimoniul Germaniei, celebrul cap vechi de 3 000 de ani al frumoasei regine a Egiptului antic Nefertiti. Multe alte valori au mai fost gasite in minele din imprejurimi.
Capii nazisti acumulasera comori uria$e de artd de la cetftleni particulari, precum si din muzeele tarilor cucerite. Multe lucrari se pare ca au fost distruse in timpul razboiului, dar altele, nu putine la numar, le-au fost inapoiate proprietarilor de drept, prin eforturile sustinute ale echipelor curatoriale desemnate sa lucreze cu departamentele de Stat si al Apararii ale Statelor Unite. Cu toate acestea, mii nu au fost gasite niciodata, si o evidenta realizata recent la Munchen indica circa 400 de tablouri europene disparute.
Furtul tezaurelor nationale de arta apartinand inamicului infrant constituie o tema bine cunoscuta in decursul istoriei, consemnata Inca din analele armatelor asiriene, egiptene, grecesti si romane si continuand cu campaniile napoleoniene si cuceririle coloniale britanice. Impunatorii pilastri de porfir rosu ai moscheei Hagia, Sophia din Istanbul, de exemplu, au fost furati din Persepolisul persanilor de carte cuceritorii romani. Cei patru cai faimosi cabrati pe acoperisul catedralei San Marco de la Venelia, care mai tarziu au fost demontati pentru a fi protejali impotriva poluarii, reprezentau prada de razboi adusa din vechiul Constantinopol.
In 1907, Convenlia de la Haga cu privire la Razboiul pe Uscat permitea in mod expres „salvarea comorilor de arta de pe toate zonele de lupta", dar oficialii nazisti rapaci au mers mult mai departe, confiscand obiecte de arta in valoare de milioane de dolari de la Garile subjugate.
Unele dintre acestea au fost expuse in muzeele germane, dar altele au fost depozitate in mod secret sau etalate in casele opulente ale membrilor anturajului lui Hitler, iubitori de lux.
Printre unitatile speciale insarcinate cu operatiunile de confiscare se numara si extrem de eficienta Bildende Kunst (Arte Frumoase), care numara 350 de librari, arhivari si istorici de arta. Sarcina lor era de a inregistra si cataloga prada inestimabila, a o impacheta cu grija pentru a nu se deteriora la transport si, nu de putine ori, a-i gasi ascunzatori sigure in perioada de declin a celui de-A1 Treilea Reich. In opinia expertilor, este foarte posibil ca unele lucrari disparute sa nu mai poata fi recuperate vreodata, pentru ca mare parte din documenta4ia despre depozitele secrete s-a pierdut sau a fost distrusa in ultimele zile ale celui de-AI Doilea Razboi Mondial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu